Referat Orizontul Local, Clasa a IV-a

Orizontul local-laborator natural de aplicatii geografice

       Orizontul local cuprinde o suprafaţă convenţională sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice,respectiv, omul şi activitatea sa.

       Orizontul local constituie laboratorul natural al geografiei, cel mai “fidel” pentru conţinutul ei, unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor din teren, le intuiesc la faţa locului însuşindu-şi în mod corect fondul de reprezentări şi noţiuni geografice din lumea înconjurătoare.

       Manualul “Introducere în geografie” pentru clasa I secundară – anul 1937, elaborat de Simion Mehedinţi şi Vintilă Mihăilescu – întemeietorii geografiei moderne şi pedagogi iluştri, are ca motto: “Orizontul locului este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre alte ţări”.

       Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers, constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare, pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. Se realizează stări afective, trăiri emoţionale şi sentimente de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. Marele geograf George Vâlsan definea orizontul local ca “cea dintâi patrie a copilului”.

       Consolidarea acestor cunoştinţe referitoare la orientarea în spaţiu constituie o bază de pornire în lărgirea orizontului geografic în perceperea altor reprezentări, noţiuni şi concepte despre mediul geografic. Reactualizarea datelor despre astrele cereşti, Soare, stele, grupări de stele, Steaua polară, Lună, ajută la captarea atenţiei elevilor pentru însuşirea mai multor cunoştinţe despre capitolul “Universul şi sistemul solar” cu care începe programa şi manualul de clasa a V-a. (ediţia 1998).

       Aplicaţiile în orizontul local se pot realiza la numeroase teme: “Relieful şi agenţii de modelare a scoarţei terestre”. “Noţiuni de meteorologie şi climatologie”, “Apele continentale”, “Vegetaţia şi fauna din România”, “Solul”, “Aşezările omeneşti”, “Agricultura”, “Industria”, “Transporturile”, etc. Ele se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare: drumeţia, vizita, excursia.

       Drumeţiile, vizitele şi excursiile constituie forme organizate ale procesului de învăţământ în natură sau la diferite instituţii cultural-ştiinţifice, la obiective economice pentru realizarea unor scopuri instructiv-educative legate de o serie de teme prevăzute în aria curriculară şcolară. Observarea dirijată a obiectelor şi fenomenelor în condiţii naturale sau în expoziţii, muzee, case memoriale, grădini botanice sau zoologice şi altele, permit elevilor formarea unor reprezentări bogate despre cele observate, îşi consolidează cunoştinţele, o serie de deprinderi şi sentimente. Prin caracterul lor intuitiv, atractiv şi plăcut, drumeţiile, vizitele şi excursiile prilejuiesc trăiri adânci, sentimente patriotice, de preţuire şi protecţie a frumuseţilor clădite de natură şi om.

       În organizarea şi desfăşurarea drumeţiilor, vizitelor şi excursiilor se va ţine cont de itinerariul sau locul unde se vor efectua, data, scopul şi obiectivele urmărite.

Din punct de vedere didactic pot fi:

a) preliminare sau introductive;

b) de dobândire de cunoştinţe;

c) finale sau de consolidare şi fixare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor.

       Această clasificare a activităţilor în afara clasei, vizează scopuri generale dar nu poate exclude caracterul de complemetaritate didactică, în sensul că într-o acţiune cu scop itroductiv sau preliminar pentru a stârni interesul sau iniţierea unei noi teme sau capitol, se face simultan şi o dobândire de noi cunoştinţe deprinderi sau consolidarea altora deja formate.

           Drumeţia geografică

       Organizarea ei la începutul unor teme sau capitole, numită şi de tip introductiv sau preliminar, urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor, stârnirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiat în acel capitol. De exemplu la predarea - învăţarea temei “Râurile” – cls. a IV-a se poate organiza anticipat o drumeţie în orizontul local în valea râului care curge prin preajma localităţii unde se află şcoala. Pentru

organizarea drumeţiei se respectă etapele:

a) Se stabileşte traseul (itinerariul) care să cuprindă mai multe elemente geografice de observat. Exemplificăm râurile: Casimcea, Taita, Telita, Slava.

b) Obiectivele urmărite:

• reactualizara cunoştinţelor despre formele de relief din preajma oraşului Constanta şi poziţia sa geografică;

• dobândirea de noi cunoştinţe despre elementele componente ale unui bazin hidrografic (izvor, cursul râului, afluent, confluenţă, gură de vărsare);

• identificarea elementelor văii râului;

• realizarea unor activităţi practice de măsurători simple şi de observaţii (adâncime, lăţime, viteza de scurgere);

• observarea elementelor de vegetaţie din preajma râului, variaţiile de nivel ale apelor, posibilităţile de răspândire sau inundaţii, regimul de îngheţ;

• argumentarea importanţei apelor curgătoare.

c) Documentarea asupra traseului şi conţinutului obiectivelor de urmărit, este necesară pentru a da explicaţii ştiinţifice asupra elementelor propuse de-a lungul traseului, a selecta unele informaţii de la localnicii care posedă terenuri agricole în preajma râurilor cu privire la creşterile de nivel şi posibile inundaţii. Se face lista de materiale necesare în drumeţie: harta judeţului şi a patriei, sfoara, o găleată mică, un cui de fier, ruletă.

d) Desfăşurarea activităţii în drumeţie se va face la sfârşit de săptămână pentru a avea suficient timp la dispoziţie şi pentru a se îmbina în mod plăcut activitatea de lucru cu cea de agrement, de recreere, într-un cuvânt, de a se realiza o ambianţă necesară pentru elevi şi profesori. Se va pleca organizat de la şcoală cu un autobuz până în afara oraşului, după care se va merge pe jos, făcându-se popasuri în punctele reprezentative pentru a se recunoaşte formele de relief din preajma oraşului Constanta, amplasarea oraşului în podisul Dobrogei. În lungul râului Casimcea se vor identifica elementele văi: albia minoră sau porţiunea prin care curge râul la debite obişnuite, lunca sau albia majoră adică spaţiul din preajma râului prin care acesta se scurge la cele mai mari debite formând viituri şi inundaţii.

- terasele văii care sunt foste lunci rămase în trepte din cauză că râul şi-a adâncit albia minoră în mod treptat;

- malurile râului şi forma lor; stabilirea împreună cu elevii a malului drept şi malului stâng prin aşezarea cu faţa în direcţia de curgere a râului;

- versanţii văii identificabili în ţinutul de deal şi munte, mărginesc valea.

       Se fac observaţii asupra formei de eroziune a râului Casimcea în sectorul de câmpie unde formează o serie de cotituri sau un curs şerpuit formând meandre pentru că terenul este plan nu are o pantă prea mare, fapt pentru care şi valea este mai largă. Se observă şi tipurile de roci erodate şi depuse de râu: nisipuri, pietrişuri, mâluri, argile lutoase şi luturi nisipoase. Se face o mică demonstraţie privind noţiunea şi exemplificarea de roci permeabile şi impermeabile prin turnarea apei cu găletuţa într-o porţiune nisipoasă şi în altă porţiune argiloasă sau luto-argiloasă; se va observa prin comparaţie, infiltrarea apei cu mare rapiditate în rocile nisipoase şi mult mai greu, staţionând mai mult în cele argiloase care se numesc şi roci impermeabile sau greu permeabile.

       Se reactualizează cunoştinţele privind circuitul apei în natură prin conversaţie cu elevii. Se precizează că din precipitaţii se alimentează râurile, lacurile, mările, oceanele, iar o altă parte care cade pe uscat se infiltrează prin straturile de roci permeabile acumulându-se deasupra celor impermeabile de tipul argilos formând apele subterane. Se explică mai departe că în ţinutul dealurilor şi munţilor, unde relieful este mai fragmentat, apa subterană

găseşte o fisură în stratele de roci şi se scurge la suprafaţă formând izvorul de la care se porneşte un firişor de apă formând pâraie, care, unite formează râul. Se precizează că râul parcurge un drum mai lung de la izvoare la vărsare primind şi alte râuri mai mici numiţi afluenţi iar aspectul văii se modifică în raport şi de formele de relief străbătute distingându-se mai multe sectoare de curs: sectorul superior, sectorul mijlociu şi sectorul inferior în câmpie de obicei aproape de gura de vărsare.

       Se prezintă elevilor harta fizică a România (în format mai mic, pliat care trebuie s-o avem în orice aplicaţie practică) şi se identifică pe ea raurile: Casimcea, Taita, Telita si Slava. Se realizează astfel o trecere de la reprezentarea reală a elementelor, obiectelor din teren la cea schematică, convenţională sau simbolică de pe hartă, prin care elevii vor înţelege citirea şi interpretarea hărţii cu mai multă uşurinţă.

       Aplicaţie practică: se pot face măsurători privind adâncimea râului în diferite puncte: lângă mal, în mijlocul râului cu ajutorul unor instrumente simple: o sfoară de care se leagă la un capăt o greutate (un cui metalic) şi se coboară în apă până atinge fundul văii. Apoi se rulează şi se măsoară parteaudă a sforii cu ajutorul unei rulete sau în lipsă de aceasta cu un “metru” de croitorie sau tâmplărie aflându-se adâncimea apei. Lăţimea albie se măsoară tot cu o sfoară mai lungă în dreptul unui pod sau dacă adâncimea apei râului este mică şi permite trecerea cu piciorul, măsurarea se face de doi elevi traversând râul prin apă.

       Se identifică din nou pe hartă elementul de confluenţă a Raului Casimcea, apoi pe harta patriei în care se exemplifică şi alţi afluenţi şi confluenţi fie pe sistemul hidrografic al fluviul Dunărea. Se consolidează noţiunea de fluviu luat în comparaţie cu râul Casimcea şi alte râuri care se varsă în fluviul Dunărea.

       Se fac observaţii asupra formaţiunilor vegetale legate de mediul acvatic – zăvoaiele de luncă formate din salcie, plop, răchită, care tivesc malurile apelor precum şi asupra celor ierboase: papura, stuf, trestia, nufărul, rogozul şi altele legate de mediul de apă.

       În acelaşi timp, se precizează şi posibilitatea de revărsare a râurilor şi producerea de inundaţii a terenurilor agricole, a gospodăriilor omeneşti şi a altor obiective economice. De aceea, sunt necesare o serie de măsuri pentru prevenirea revărsărilor şi inundaţiilor cum este construirea de diguri de apărare ca cel de pe valea Jiului din zona municipiului Craiova şi a satelor din aria periurbană care se leagă de valea Jiului.

e) Evaluarea drumeţiei şi valorificarea cunoştinţelor acumulate se va face în lecţiile de la clasă în care se va derula problematica abordată în teren. În clasă, vor fi reconstituite prin reactualizare cunoştinţele pe baza celor observate în teren asupra temei “Apele curgătoare”, “Vegetaţia”, “Solurile”, utilizându-se de data aceasta planşe, scheme, ilustraţii şi desigur harta.

       Evaluarea cunoştinţelor acumulate în drumeţie se face şi la încheierea imediată a acesteia prin chestionare orală reconstituindu-se traseul cu elementele observate cu acţiunile practic demonstrative după itemii:

• Ce traseu s-a parcurs în drumeţia noastră?

• Ce râuri au fost observate?

• Ce s-a demonstrat cu ajutorul stratului nisipos şi argilos când s-a turnat apă?

• Cum se formează izvorul în munţi şi dealuri?

• Cine poate defini pârâul?

• Dar râul?

• Cum putem defini fluviul în comparaţie cu pârâul şi râul?

• Ce este afluentul?

• Dar confluenţa?

• Care sunt elementele văii râului?

• Cum se stabileşte malul drept şi malul stâng al unui râu?

• Care este sursa de alimentare cu apă a râurilor?

• Prin ce măsuri se pot preveni revărsările şi inundaţiile?

       În felul acesta se asigură baza iniţială a conţinutului ştiinţific pe care se va consolida ulterior în clasă şi în alte acţiuni de teren, noi elemente de conţinut şi de deprinderi practice. Drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe are multe puncte comune cu forma preliminară, deoarece în mod simultan se fac observări asupra obiectivelor şi fenomenelor propuse pentru dobândirea de noi informaţii ştiinţifice sau de abilităţi practice.

       În exemplul nostru în care drumeţia a avut ca temă “Apele curgătoare” au fost cuprinse în câmpul vizual şi chiar a sistemului conversativ (întrebări din partea elevilor → răspunsuri informative asigurate de profesor), o serie de date despre formele de relief create de acţiunea râurilor, tipurile de roci depuse în preajma lor, prin acţiunea forţei erozive, solurile din luncă sau de pe traseul parcurs şi utilizarea lor agricolă, etc.

       La studiul altor teme cum ar fi “Relieful creat de agenţii externi”, lecţia “Procese şi fenomene gravitaţionale” se analizează aceste procese în strânsă legătură cauzală cu factorii generatori, dar se pleacă de la parametrii caracteristici ai formelor de relief major (altitudine, grad de fragmentare, adâncimea fragmentării, panta) în funcţie de care ceilalţi agenţi îşi manifestă intensitatea de acţiune.

     

       Drumeţia finală se organizează după încheierea predării unei teme sau unui capitol cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele, priceperile şi deprinderile, de a ilustra şi exemplifica în practică achiziţiile teoretice în vederea consolidării cunoştinţelor. În acest caz, traseul drumeţiei trebuie să cuprindă cât mai multe elemente analizate în capitolele parcurse: forme de relief, reţea hidrografică, vegetaţia şi corelaţia elementelor cu specificul climei din ţinutul respectiv, tipurile de soluri în raport de roca mamă, formele de relief, vegetaţia şi clima în care s-au format, resursele naturale ale acelui ţinut şi modul de valorificare, elementele despre populaţie şi aşezări, etc.

        Tot acum se pot face popasuri de observaţie asupra unor locuri de degradare a terenurilor din cauza activităţii antropice sau de poluare a apelor (de numeroase ori, prin aruncarea din întâmplare a gunoaielor din gospodării atât în preajma satelor cât şi a oraşelor).

       Prin observaţia, conversaţia, dezbaterea în teren a mai multor problematici deja învăţate se vor consolida cunoştinţele prin sinteza şi generalizările realizate, se asigură o învăţare logică şi durabilă prin faptul că elevii vor înţelege legăturile cauzale şi de intercondiţionare între componentele mediului din orizontul local; pot extrapola aceste legături şi în alte regiuni apropiate sau îndepărtate.

                          Vizita geografică

       Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate, o instituţie, pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu, monument istoric, o rezervaţie naturală, etc. Vizita se organizează fie în localitatea natală, fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii. Înainte de deplasarea cu elevii la locul vizitei, profesorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape ca în cazul drumeţiei:

• stabilirea obiectivului de vizitat;

• documentarea asupra locului vizitei;

• stabilirea scopului şi obiectivelor urmărite;

• vizitarea în prealabil de către profesor a obiectivului propus pentru vizitare pentru a se comunica data, ora sosirii cu grupul de elevi, scopul urmărit;

• colaborarea cu un reprezentant din administraţia unităţii (obiectivului) vizitat pentru desemnarea unei persoane care să îndeplinească rolul de ghid de a oferi posibilitatea unor elemente deosebite care să stârnească interesul elevilor şi de a deţine, dacă este posibil, unle eşantioane sau materiale documentare pentru completarea colecţiei cabinetului de geografie şi al şcolii;

• desfăşurarea vizitei propuse;

• evaluarea rezultatelor vizitei;

       Se poate exemplifica vizita la o întreprindere de morărit şi panificaţie la o mină, la o hidrocentrală, o fabrică de zahăr, de confeţii, sere de legume şi flori, etc.

       În cadrul evaluării, datele culese pot fi folosite la explicarea unor lecţii despre ramurile industriei sau agriculturii din judeţ, din ţară. Vizitele geografice folosite ca lecţii au mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor.

                    Excursia geografică şcolară

       Este cunoscut că valoarea instructiv-educativă a excursiilor contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie al elevilor, a interesului pentru geografie şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. Prin imaginea de ansamblu asupra componentelor mediului înconjurător contribuie, de asemenea, la lărgirea orizontului geografic al elevilor, întregeşte efectul instructiv-educativ al activităţilor didactice şi realizează legătura între teorie şi practică.

       Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente pe mai multe itinerarii, stimulând dorinţa de călătorie în scopul cunoaşerii frumuseţilor naturale ale patriei noastre şi ale realizărilor înfăptuite de om. Pe plan afectiv se achiziţionează emoţii şi ecologice). Prin excursiile şcolare se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de voinţă, disciplină, iniţiativă precum şi deprinderi, priceperi de ordin gospodăresc, folositoare în viaţă.

       Din punct de vedere didactic, excursiile pot fi de mai multe tipuri:

a) Excursii preliminare care preced unele capitole despre relief, reţeaua hidrografică, vegetaţie, faună sau pe teme de geografie umană (tipuri de aşezări, obiective economice, amenajări în teritoriu sub formă de îndiguiri şi sisteme de irigaţii, terasarea versanţilor şi plantaţii pomicole sau viticole, amenajarea nisipurilor, etc., prin care se oferă elevilor prilejul să intuiască fenomenele care vor fi învăţate ulterior în lecţii la clasă.

b) Excursii finale prin care se încheie şi se aplică cunoştinţele predate la mai multe capitole sau la sfârşitul anului şcolar, din întregul conţinut al disciplinei geografice care se poate îmbina şi cu informaţii interdisciplinare de la istorie, biologie, literatură, etc.

         În funţie de conţinutul obiectivelor propuse, excursiile pot fi:

♦ excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic;

♦ excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi cultural-istorice dintr-un itinerariu;

♦ excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari şi pe mai multe zile, care sunt cele mai reprezentative.

       Efectuarea excursiei geografice impune cadrului didactic o mare răspundere atât privitor la conţinut, la scopul urmărit, la alegerea perioadei corespunzătoare, a modului de desfăşurare şi finalizare.

       Ea trebuie bine pregătită după un plan care cuprinde trei etape distincte:

• etapa de organizare;

• etapa de desfăşurare;

• etapa de evaluare a excursiei la reîntoarcerea acasă.

"Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru"

N. Iorga

"O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el, e o absurditate".

C.Noica